suc

română

Etimologie

Din franceză suc < latină sucus.

Pronunție

• AFI: /suk/

Substantiv

Declinarea substantivului suc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suc	sucuri
Articulat	sucul	sucurile
Genitiv-Dativ	sucului	sucurilor
Vocativ	sucule	sucurilor

1. lichid conținut în substanțele vegetale, în special în fructe, de unde poate fi extras prin presare sau stoarcere; zeamă.
2. lichid care circulă prin tuburile capilare ale plantelor.
3. băutură răcoritoare special preparată din sucul unor fructe sau din substanțe sintetice.
4. lichid secretat sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții.
5. (reg.) usuc.

Cuvinte compuse

• sucuri digestive

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online