sufficienza

De la Wikționar, dicționarul liber

italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Din latină târzie sufficientia.

Pronunție

  • AFI: /suffi'ʧɛntsa/


Substantiv

sufficienza f., sufficienze pl.

  1. suficiență, îndestulare
    Ce n'è più che a sufficienza.
  2. (p. ext.) vanitate, aroganță, infatuare, trufie
    Parla con aria di sufficienza.
  3. (școl.) notă de trecere

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Referințe