sufix

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Antonime 1.3.3 Cuvinte derivate 1.3.4 Cuvinte compuse 1.3.5 Traduceri

română

Etimologie

Din fr. suffixe

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

Declinarea substantivului sufix
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sufix	sufixe
Articulat	sufixul	sufixele
Dativ-Genitiv	sufixului	sufixelor
Vocativ	sufixule	sufixelor

1. îmbinare de sunete sau un singur sunet care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi

Sinonime

• afix

Antonime

• prefix

Cuvinte derivate

• sufixa, sufixare, sufixaţie, sufixoid, pseudosufix

Cuvinte compuse

• Sufix lexical = sufix care ajută la formarea cuvintelor noi, schimbând sensul sau categoria gramaticală a cuvântului de bază
• Sufix gramatical (sau flexionar) = sufix cu ajutorul căruia se creează forme gramaticale.

Traduceri