suflător

română

Etimologie

Din a sufla + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /su.flə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului suflător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suflător	suflători
Articulat	suflătorul	suflătorii
Genitiv-Dativ	suflătorului	suflătorilor
Vocativ	suflătorule	suflătorilor

1. (la pl.) instrumente muzicale de suflat.
2. persoană care cântă la un instrument de suflat.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului suflător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suflător	suflătoare
Articulat	suflătorul	suflătoarele
Genitiv-Dativ	suflătorului	suflătoarelor
Vocativ	suflătorule	suflătoarelor

1. țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme.
2. dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive.
3. suflai.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online