suflare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a sufla.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
suflare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suflare suflări
Articulat suflarea suflările
Dativ-Genitiv suflării suflărilor
Vocativ suflare suflărilor
  1. acțiunea de a sufla și rezultatul ei.
  2. aerul respirat; (fig.) faptul de a trăi, de a exista.
  3. ființă, viețuitoare; (p.ext.) oameni, lume, popor.
  4. adiere de vânt.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) Într-o suflare = într-o clipă, foarte repede.

Expresii

  • Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort
  • A-și da suflarea (de pe urmă) = a muri


Traduceri

Anagrame

Referințe