suflare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a sufla.

Pronunție

  • AFI: /su'fla.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
suflare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suflare suflări
Articulat suflarea suflările
Genitiv-Dativ suflării suflărilor
Vocativ suflare suflărilor
  1. acțiunea de a sufla și rezultatul ei.
  2. aerul respirat; (fig.) faptul de a trăi, de a exista.
  3. ființă, viețuitoare; (p.ext.) oameni, lume, popor.
  4. adiere de vânt.

Locuțiuni

Expresii

  • Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort
  • A-și da suflarea (de pe urmă) = a muri


Traduceri

Anagrame

Referințe