suge

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. sugere.

Pronunţie

  • AFI: /ˈsuʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) suge
Infinitiv a (se) suge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) sug
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) sugă
Participiu supt
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a trage cu gura sau cu botul laptele din sân, din ţâţă.
    Pruncul suge lapte de la sân.
  2. a sorbi un lichid, un suc etc.
    Albina suge nectarul florilor.
    Şarpele îi suge sângele.
  3. a dizolva ceva încet în gură şi a mânca; a topi ceva puţin câte puţin.
    Suge o bomboană.
  4. a trage în piept, a aspira.
    A suge din ciubuc.
    A suge din ţigară.
  5. (depr.) a goli conţinutul unui vas; a bea.
  6. (fam.) a fi beţiv.
  7. (despre un corp poros) a absorbi lichide.
  8. (fig.) a stoarce de avere, de putere, de vlagă; a secătui, a slei.
  9. (v.refl.) (despre fiinţe) a fi tras la faţă, a slăbi.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A suge (ceva) o dată (sau împreună) cu laptele mamei = a dobândi o deprindere din cea mai fragedă copilărie
  • A-şi suge de sub unghii = a fi foarte zgârcit
  • A suge (pe cineva) până la măduvă = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l sărăci
  • A suge sângele cuiva (sau din cineva) = a exploata, a asupri, a chinui pe cineva
  • Suge-bute = calificativ depreciativ atribuit unei persoane care are patima băutului


Traduceri

    a trage în gură (cu ajutorul buzelor şi al limbii).

Referinţe




daneză

(Dansk)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană súga.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Verb

  1. a suge




norvegiană

(‪Norsk (bokmål)‬)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană súga.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Verb

  1. a suge

Sinonime

Cuvinte derivate

Adus de la "http://ro.wiktionary.org/wiki/suge"