suge
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈsuʤe/
Verb
| Conjugarea verbului (se) suge |
|
| Infinitiv | a (se) suge |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) sug |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) sugă |
| Participiu | supt |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a trage cu gura sau cu botul laptele din sân, din țâță.
- Pruncul suge lapte de la sân.
- a sorbi un lichid, un suc etc.
- Albina suge nectarul florilor.
- Șarpele îi suge sângele.
- a dizolva ceva încet în gură și a mânca; a topi ceva puțin câte puțin.
- Suge o bomboană.
- a trage în piept, a aspira.
- A suge din ciubuc.
- A suge din țigară.
- (depr.) a goli conținutul unui vas; a bea.
- (fam.) a fi bețiv.
- (despre un corp poros) a absorbi lichide.
- (fig.) a stoarce de avere, de putere, de vlagă; a secătui, a slei.
- (v.refl.) (despre ființe) a fi tras la față, a slăbi.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A suge (ceva) o dată (sau împreună) cu laptele mamei = a dobândi o deprindere din cea mai fragedă copilărie
- A-și suge de sub unghii = a fi foarte zgârcit
- A suge (pe cineva) până la măduvă = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l sărăci
- A suge sângele cuiva (sau din cineva) = a exploata, a asupri, a chinui pe cineva
- Suge-bute = calificativ depreciativ atribuit unei persoane care are patima băutului
Traduceri
a trage în gură (cu ajutorul buzelor și al limbii).
|
|
Referințe
daneză
(Dansk)
Etimologie
Din vechea limbă norvegiană súga.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
- a suge
norvegiană
Etimologie
Din vechea limbă norvegiană súga.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
- a suge
