suge

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină sugere.

Pronunție

  • AFI: /ˈsuʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) suge
Infinitiv a (se) suge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) sug
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) sugă
Participiu supt
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a trage cu gura sau cu botul laptele din sân, din țâță.
    Pruncul suge lapte de la sân.
  2. a sorbi un lichid, un suc etc.
    Albina suge nectarul florilor.
    Șarpele îi suge sângele.
  3. a dizolva ceva încet în gură și a mânca; a topi ceva puțin câte puțin.
    Suge o bomboană.
  4. a trage în piept, a aspira.
    A suge din ciubuc.
    A suge din țigară.
  5. (depr.) a goli conținutul unui vas; a bea.
  6. (fam.) a fi bețiv.
  7. (despre un corp poros) a absorbi lichide.
  8. (fig.) a stoarce de avere, de putere, de vlagă; a secătui, a slei.
  9. (v.refl.) (despre ființe) a fi tras la față, a slăbi.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A suge (ceva) o dată (sau împreună) cu laptele mamei = a dobândi o deprindere din cea mai fragedă copilărie
  • A-și suge de sub unghii = a fi foarte zgârcit
  • A suge (pe cineva) până la măduvă = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l sărăci
  • A suge sângele cuiva (sau din cineva) = a exploata, a asupri, a chinui pe cineva
  • Suge-bute = calificativ depreciativ atribuit unei persoane care are patima băutului


Traduceri

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană súga.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. a suge





norvegiană

(norsk bokmål)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană súga.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. a suge

Sinonime

Cuvinte derivate