superior

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină superior, franceză supérieur.

Pronunție

  • AFI: /su.pe.ri'or/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
superior
Singular Plural
Masculin superior superiori
Feminin superioară superioare
Neutru superior superioare
  1. care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia; de sus.
  2. (despre cursul apelor curgătoare) care se află mai aproape de izvor decât de vărsare.
  3. care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva.
  4. care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalți prin merite deosebite.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
superior
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ superior superiori
Articulat superiorul superiorii
Genitiv-Dativ superiorului superiorilor
Vocativ superiorule superiorilor
  1. calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine.


Traduceri

Referințe