supin
română
Etimologie
Din latină supinum.
Pronunție
- AFI: /su'pin/
Substantiv
| Declinarea substantivului supin | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | supin | supine |
| Articulat | supinul | supinele |
| Genitiv-Dativ | supinului | supinelor |
| Vocativ | ' | ' |
- mod nepersonal al verbului, având aceeași formă ca participiul trecut, dar nevariabilă și precedată de anumite prepoziții.
Traduceri
Traduceri