supratemă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din supra- + temă.

Pronunție

  • AFI: /su.pra'te.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
supratemă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supratemă suprateme
Articulat supratema supratemele
Genitiv-Dativ supratemei supratemelor
Vocativ supratemă supratemelor
  1. supraproblemă.


Traduceri

Referințe