supus

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a supune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
supus
Singular Plural
Masculin supus supuși
Feminin supusă supuse
Neutru supus supuse
  1. ascultător, plecat, smerit.
  2. umilit, servil.
  3. (înv. și reg.) așezat sub...; ascuns, pitit.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
supus
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supus supuși
Articulat supusul supușii
Dativ-Genitiv supusului supușilor
Vocativ supusule supușilor
  1. (urmat de determinări care indică statul în discuție) persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline.
  2. (înv.; la pl.) locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe