surfeit

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie surfeten < de la surfait ("exces") ← din franceza veche; participul trecut al surfaire, ("a exagera").

Pronunție

  • AFI: /ˈsɜrfɪt/


Substantiv

surfeit, (nenumărabil)

  1. supraabundență
    A surfeit of sugar isn't good for your health.
  2. exces, îmbuibare, îndopare

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate



Verb


Conjugarea verbului
to surfeit
Infinitiv to surfeit
Prezent simplu
pers. 3 sg.
surfeits
Trecut simplu surfeited
Participiu trecut surfeited
Participiu prezent surfeiting
  1. (tranz.) a suprasatura, a umpli
  2. (tranz.) a îmbuiba, a satura
  3. (intranz.) a (se) îndopa
  4. (intranz.) a (se) îmbuiba

Sinonime

Referințe