surmenaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză surmenage.

Pronunție

  • AFI: /sur.me'naʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
surmenaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surmenaj surmenajuri
Articulat surmenajul surmenajurile
Genitiv-Dativ surmenajului surmenajurilor
Vocativ ' '
  1. stare de oboseală excesivă, rezultată dintr-un mare efort fizic sau intelectual.


Traduceri