surprinde

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză surprendre (după prinde).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
surprinde
Infinitiv a surprinde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
surprind
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să surprindă
Participiu surprins
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt.
  2. (v.tranz.) a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere.
  3. (v.tranz.) a mira, a uimi, a ului.
  4. (v.tranz.) a băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe