susurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a susura.

Pronunție

  • AFI: /su.su'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
susurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ susurare susurări
Articulat susurarea susurările
Genitiv-Dativ susurării susurărilor
Vocativ susurare susurărilor
  1. (rar) faptul de a susura; susur.


Traduceri

Referințe