tăciune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *titio, titionis.

Pronunție

  • AFI: /tə'ʧju.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăciune
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăciune tăciuni
Articulat tăciunele tăciunii
Genitiv-Dativ tăciunelui tăciunilor
Vocativ tăciune tăciunilor
  1. rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără.
  2. boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac
  • Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, = se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbutește nimic


Traduceri

Anagrame

Referințe