tăgădui
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din maghiară tagad.
Pronunție
- AFI: /tə.gə.du'i/
Verb
| Conjugarea verbului tăgădui |
|
| Infinitiv | a tăgădui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tăgăduiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tăgăduiască |
| Participiu | tăgăduit |
| Conjugare | IV |
- a declara ca fiind neadevărat; a nega; a contesta; a dezminți.
Traduceri
Traduceri
