tăgăduire
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din tăgădui.
Pronunție
- AFI: /tə.gə.du'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului tăgăduire |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tăgăduire | tăgăduiri |
| Articulat | tăgăduirea | tăgăduirile |
| Dativ-Genitiv | tăgăduirii | tăgăduirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
