tăietură

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a tăia + sufixul -ătură.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
tăietură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăietură tăieturi
Articulat tăietura tăieturile
Dativ-Genitiv tăieturii tăieturilor
Vocativ tăietură tăieturilor
  1. acțiunea de a tăia; (concr.) locul unde s-a tăiat ceva; (spec.) rană provocată de un instrument tăios.
  2. suprafața rezultată dintr-un corp după ce a fost tăiat.
  3. fel, mod de a tăia.
  4. drum (adâncit) săpat de o apă în curgerea ei.
  5. povârniș drept, prăpăstios; perete stâncos.
  6. croiala unei haine.
  7. (fig.) linie, trăsătură, contur.
  8. teren despădurit pe care se mai văd încă butucii.
  9. (fig.) (la pl.) senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere; junghiuri.
  10. ștersătură; fragment, text șters sau anulat.
  11. porțiune, articol decupat dintr-o tipăritură.


Traduceri

Anagrame

Referințe