tăticuț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tătic + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /tə.ti'kuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăticuț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăticuț tăticuți
Articulat tăticuțul tăticuții
Genitiv-Dativ tăticuțului tăticuților
Vocativ tăticuțule tăticuților
  1. (fam.) tătic.


Traduceri

Referințe