taburet
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză tabouret.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului taburet |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | taburet | taburete |
| Articulat | taburetul | taburetele |
| Dativ-Genitiv | taburetului | taburetelor |
| Vocativ | ' | ' |
- scaun mic, fără spătar și fără brațe.
- scaun rotund, fără spetează, folosit pentru a sta la pian.
Traduceri
Traduceri
