talar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Talar < latină talaria.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
talar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ talar talare
Articulat talarul talarele
Genitiv-Dativ talarului talarelor
Vocativ talarule talarelor
  1. (înv.) haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități militare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale.


Traduceri

Anagrame

Referințe