talie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rusă талия (taliia). Confer franceză taille.

Pronunție

  • AFI: /'ta.li.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
talie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ talie talii
Articulat talia taliile
Genitiv-Dativ taliei taliilor
Vocativ talie taliilor
  1. partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu.
  2. parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijlocul; (p.ext.) corsaj.
  3. parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi.
  4. statură, înălțime, mărime.
  5. mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte.
  6. (fig.) nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.).
  7. timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara.

Locuțiuni

Expresii

  • A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume


Traduceri

Anagrame

Referințe