tandrețe
română
Variante
Etimologie
Din franceză tendresse.
Pronunție
- AFI: /tanˈdre.ʦe/
Substantiv
| Declinarea substantivului tandrețe | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tandrețe | invariabil |
| Articulat | tandrețea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | tandreții | invariabil |
| Vocativ | tandrețe | invariabil |
- afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online