targă
română
Etimologie
Confer bulgară тарга (targa).
Pronunție
- AFI: /'tar.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului targă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | targă | tărgi |
| Articulat | targa | tărgile |
| Genitiv-Dativ | tărgii | tărgilor |
| Vocativ | targă | tărgilor |
- pat portativ cu care se transportă răniți și bolnavi; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etc., care servește la căratul diferitelor materiale.
- (rar) tamar.
Expresii
- A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat bănește, a o scoate greu la capăt; a trage mâța de coadă
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online