teamă
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Derivat regresiv din teme (← lat. timere).
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului teamă |
||
| Singular | Plural | |
| Nominativ-Acuzativ | teamă | ' |
| Articulat | teama | ' |
| Dativ-Genitiv | teamei | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- Stare de nelinişte sufletească cauzată de un pericol adevărat sau închipuit.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Mi-e teamă că... = este posibil să..., mi se pare că...
- A avea teamă de cineva (sau de ceva) = a se teme de cineva sau de ceva
Traduceri
Traduceri
|
|