teamă

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Derivat regresiv din teme (← lat. timere).

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
teamă
Singular Plural
Nominativ-Acuzativ teamă '
Articulat teama '
Dativ-Genitiv teamei '
Vocativ ' '
  1. Stare de nelinişte sufletească cauzată de un pericol adevărat sau închipuit.

Sinonime

  1. frică

Antonime

  1. curaj, termeritate

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Mi-e teamă că... = este posibil să..., mi se pare că...
  • A avea teamă de cineva (sau de ceva) = a se teme de cineva sau de ceva


Traduceri