telefona

română

Etimologie

Din fr. téléphoner.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului telefona
Infinitiv	a telefona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	telefonez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să telefoneze
Participiu	telefonat
Conjugare	I

1. (v.intranz., tranz.) a comunica cu cineva prin intermediul telefonului.
2. a da un telefon, a chema la telefon.

Cuvinte derivate

• telefon
• telefonare
• telefonat
• telefonic

Traduceri

a comunica prin telefon

afrikaans: bel (Afrikaans) catalană: telefonar (Català) chineză: 打電話 (中文), 打电话 (dǎ diànhuà) (中文) daneză: telefonere (Dansk) engleză: telephone (English) esperanto: telefoni (Esperanto) finlandeză: soittaa (puhelimella) (Suomi) franceză: téléphoner (Français) germană: telephonieren (Deutsch) greacă: τηλεφωνώ (tilefonó) (Ελληνικά) islandeză: hringja (Íslenska)

italiană: telefonare (Italiano) maghiară: telefonál (Magyar) neerlandeză: telefoneren (Nederlands) papamiento: bèl (Papiamentu) poloneză: telefonować (Polski) portugheză: telefonar (Português) rusă: телефонировать (telefonírovat’) (Русский) slovacă: telefonovať (Slovenčina) spaniolă: telefonar (Español) suedeză: ringa (Svenska), telefonera (Svenska) turcă: telefon etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online