temă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină thema. Confer franceză thème, italiană tema.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
temă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ temă teme
Articulat tema temele
Dativ-Genitiv temei temelor
Vocativ temă temelor
  1. idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică.
  2. motiv melodic dintr-o piesă muzicală.
  3. exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite.
  4. (lingv.) grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptuleste comună formelor unuia și aceluiași cuvânt.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe