temniță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) tĩmĩnica.

Pronunție

  • AFI: /'tem.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
temniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ temniță temniți
Articulat temnița temnițile
Genitiv-Dativ temniții temniților
Vocativ temniță temniților
  1. închisoare, pușcărie.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe