tenta

română

Etimologie

Din fr. tenter < lat. tentare. Cf. it. tentare.

Pronunție

• AFI: /ten'ta/

Verb

Conjugarea verbului tenta
Infinitiv	a tenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tenteze
Participiu	tentat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi.
2. (acțiuni) a începe ceva cu scopul de a reuși.

Sinonime

• 1: ademeni, amăgi, atrage, ispiti, momi, seduce, (înv.) aromi, năpăstui, (fig.) îmbia

Antonime

• dezgusta

Cuvinte derivate

• tentant
• tentație

Traduceri

a ademeni

catalană: temptar (Català) engleză: tempt (English) esperanto: tenti (Esperanto) finlandeză: houkutella (Suomi) franceză: tenter (Français)

italiană: tentare (Italiano) portugheză: tentar (Português) spaniolă: tentar (Español) suedeză: fresta (Svenska) turcă: ayartmaya çalışmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

Etimologie

Derivat regresiv din tentă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru tentă.

---

suedeză

(Svenska)

Etimologie

Din tentamen.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului tenta
c	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	tenta	tentan	tentor	tentorna
Genitiv	tentas	tentans	tentors	tentornas

1. examen

Cuvinte apropiate

• tentamen

---

Verb

Conjugarea verbului tenta
	Activ	Pasiv
Infinitiv	tenta	tentas
Prezent	tentar	tentas
Perfect	tentade	tentades
Supin	tentat	tentats
Imperativ	tenta
Participiu
Prezent	tentande, tentandes
Perfect	tentad

1. a lua un examen

Expresii

• tenta av