tenta

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : tentá, tentâ, tentă

română

Etimologie

Din franceză tenter < latină tentare. Confer italiană tentare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
tenta
Infinitiv a tenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tenteze
Participiu tentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi.
  2. (acțiuni) a începe ceva cu scopul de a reuși.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din tenta.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tenta.

Etimologie

Din tentă.

Pronunție

  • AFI: /ˈten.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru tentă.

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din tentamen.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
tenta
c Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ tenta tentan tentor tentorna
Genitiv tentas tentans tentors tentornas
  1. examen

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
tenta
Activ Pasiv
Infinitiv tenta tentas
Prezent tentar tentas
Perfect tentade tentades
Supin tentat tentats
Imperativ tenta
Participiu
Prezent tentande, tentandes
Perfect tentad
  1. a lua un examen

Expresii