tentativă
română
Etimologie
Din franceză tentative.
Pronunție
- AFI: /ten.ta'ti.və/
Substantiv
| Declinarea substantivului tentativă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tentativă | tentative |
| Articulat | tentativa | tentativele |
| Genitiv-Dativ | tentativei | tentativelor |
| Vocativ | tentativă | tentativelor |
- acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită).
- (jur.) încercare de a săvârși o infracțiune.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online