terasă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză terrasse.

Pronunție

  • AFI: /te'ra.sə/


Substantiv


Declinarea substantivului
terasă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ terasă terase
Articulat terasa terasele
Genitiv-Dativ terasei teraselor
Vocativ terasă teraselor
  1. construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement).
  2. suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini.
  3. porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori.
  4. formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Confer teraz.

Substantiv

  1. formă alternativă pentru teraz.

Anagrame

Referințe