terminare

română

Etimologie

Din verbul a termina.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului terminare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	terminare	terminări
Articulat	terminarea	terminările
Dativ-Genitiv	terminării	terminărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a termina și rezultatul ei.

Cuvinte derivate

• termina
• terminat
• terminație

Traduceri

faptul de a termina

---

italiană

(Italiano)

Etimologie

Din lat. terminare < terminō.

Pronunție

• AFI: /termi'nare/

Verb

1. a termina, a încheia, a conchide
2. a fini, a sfârși

Sinonime

• 1: finire, porre fine
• 2: finire

Antonime

• iniziare

Cuvinte derivate

• terminabile
• terminatore
• terminazione
• termine

Referințe

• Treccani.it

---

latină

(Latina)

Etimologie

Derivat regresiv din terminō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de infinitiv pentru terminō.