tic
română
Etimologie
Onomatopee.
Pronunție
- AFI: /tik/
Interjecție
- (de obicei repetat) cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic-tac.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză tic.
Pronunție
- AFI: /tik/
Substantiv
| Declinarea substantivului tic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tic | ticuri |
| Articulat | ticul | ticurile |
| Genitiv-Dativ | ticului | ticurilor |
| Vocativ | ticule | ticurilor |
- mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau mai multor mușchi.
- deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online