tihnă
română
Variante
Etimologie
Din a tihni (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /'tih.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tihnă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tihnă | tihne |
| Articulat | tihna | tihnele |
| Genitiv-Dativ | tihnei | tihnelor |
| Vocativ | tihnă | tihnelor |
- liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus.
- (înv.) mulțumire, satisfacție.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online