timar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară timár.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
timar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ timar timari
Articulat timarul timarii
Genitiv-Dativ timarului timarilor
Vocativ timarule timarilor
  1. (reg.) tăbăcar.


Traduceri

Etimologie

Din franceză timares.

Substantiv


Declinarea substantivului
timar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ timar timaruri
Articulat timarul timarurile
Genitiv-Dativ timarului timarurilor
Vocativ timarule timarurilor
  1. (mai ales la pl.) denumire dată, în evul mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar, oștenilor, în schimbul obligației de a presta serviciul militar.


Traduceri

Anagrame

Referințe