timină
română
Etimologie
Din franceză thymine.
Pronunție
- AFI: /ti'mi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului timină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | timină | timine |
| Articulat | timina | timinele |
| Genitiv-Dativ | timinei | timinelor |
| Vocativ | timino | timinelor |
- pirimidină (C5H6N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic (unde se conectează cu adenina).