timonă
română
Etimologie
Din franceză timon.
Pronunție
- AFI: /ti'mo.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului timonă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | timonă | timone |
| Articulat | timona | timonele |
| Genitiv-Dativ | timonei | timonelor |
| Vocativ | ' | ' |
- roată cu spițe prelungite (care servesc ca mânere), folosită pentru manevrarea manuală a navei.
Traduceri
Traduceri