tir
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză tir.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului tir |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tir | tiruri |
| Articulat | tirul | tirurile |
| Dativ-Genitiv | tirului | tirurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- gen de sport constând din probe de tragere la țintă (cu pistolul, cu arma sau cu arcul).
- loc unde se fac exerciții de tragere la țintă.
Traduceri
Traduceri
