titan
De la Wikționar, dicționarul liber
|
|
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. titane.
Pronunție
- AFI: /ti'tan/
Substantiv
| Declinarea substantivului titan |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | titan | invariabil |
| Articulat | titanul | invariabil |
| Dativ-Genitiv | titanului | invariabil |
| Vocativ | ' | invariabil |
- (defectiv de plural) element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri, cu numărul atomic 22 și simbol Ti.
Traduceri
element chimic
Elemente chimice --- Tabelul periodic al elementelor
1 H 2 He 3 Li 4 Be 5 B 6 C 7 N 8 O 9 F 10 Ne 11 Na 12 Mg 13 Al 14 Si 15 P 16 S 17 Cl 18 Ar 19 K 20 Ca 21 Sc 22 Ti 23 V 24 Cr 25 Mn 26 Fe 27 Co 28 Ni 29 Cu 30 Zn 31 Ga 32 Ge 33 As 34 Se 35 Br 36 Kr 37 Rb 38 Sr 39 Y 40 Zr 41 Nb 42 Mo 43 Tc 44 Ru 45 Rh 46 Pd 47 Ag 48 Cd 49 In 50 Sn 51 Sb 52 Te 53 I 54 Xe 55 Cs 56 Ba57 La 58 Ce 59 Pr 60 Nd 61 Pm 62 Sm 63 Eu 64 Gd 65 Tb 66 Dy 67 Ho 68 Er 69 Tm 70 Yb 71 Lu 72 Hf 73 Ta 74 W 75 Re 76 Os 77 Ir 78 Pt 79 Au 80 Hg 81 Tl 82 Pb 83 Bi 84 Po 85 At 86 Rn 87 Fr 88 Ra 89 Ac 90 Th 91 Pa 92 U 93 Np 94 Pu 95 Am 96 Cm 97 Bk 98 Cf 99 Es 100 Fm 101 Md 102 No 103 Lr 104 Rf 105 Db 106 Sg
107 Bh 108 Hs 109 Mt 110 Ds 111 Rg 112 Uub 113 Uut 114 Uuq 115 Uup 116 Uuh 117 Uus 118 Uuo
| Declinarea substantivului titan |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | titan | titani |
| Articulat | titanul | titanii |
| Dativ-Genitiv | titanului | titanilor |
| Vocativ | ' | ' |
- om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant.
- fiecare dintre cei doisprezece uriași care, declarând război zeilor din Olimp și fiind înfruntați, au fost aruncați în tartar.
Traduceri
ființă mitologică
engleză
(English)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
