toaletă

română

Etimologie

Din franceză toilette.

Pronunție

• AFI: /to.a'le.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului toaletă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toaletă	toalete
Articulat	toaleta	toaletele
Genitiv-Dativ	toaletei	toaletelor
Vocativ	toaletă	toaletelor

1. faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându-se, pieptănându-se, îmbrăcându-se); dichisire, îngrijire, găteală.
2. closet (prevăzut cu chiuvetă).
3. (concr.) totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); (p.restr.) rochie.
4. (concr.) mobilă compusă dintr-o oglindă și mai multe dulăpioare, rafturi etc., unde se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, părului etc.

Locuțiuni

• (loc.adj.) De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• etalato

Referințe

• DEX '98 via DEX online