toc
română
Etimologie
Onomatopee.
Pronunție
- AFI: /tok/
Interjecție
- (adesea repetat) cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din maghiară, sârbocroată tok.
Pronunție
- AFI: /tok/
Substantiv
| Declinarea substantivului toc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | toc | tocuri |
| Articulat | tocul | tocurile |
| Genitiv-Dativ | tocului | tocurilor |
| Vocativ | tocule | tocurilor |
- cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.).
- (spec.) (rar) teacă de sabie.
- unealtă de scris cu cerneală făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei.
- cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din bulgară ток (tok).
Substantiv
| Declinarea substantivului toc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | toc | tocuri |
| Articulat | tocul | tocurile |
| Genitiv-Dativ | tocului | tocurilor |
| Vocativ | tocule | tocurilor |
- porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online