tocă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză toque.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tocă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tocă toci
Articulat toca tocile
Genitiv-Dativ tocii tocilor
Vocativ tocă tocilor
  1. căciuliță sau pălărioară fără boruri, purtată de femei.
  2. acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii.


Traduceri

Anagrame

Referințe