tocmi
română
Etimologie
Din slavă (veche) tŭkŭmiti.
Pronunție
- AFI: /tok'mi/
Verb
| Conjugarea verbului tocmi | |
| Infinitiv | a tocmi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tocmesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tocmească |
| Participiu | tocmit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. recipr.) a discuta asupra prețului unei mărfi, pentru a cădea la învoială; a se târgui.
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) angaja ca slugă, lucrător etc.
- (v.tranz.) a închiria un obiect, un mijloc de transport etc.
- (v.tranz.) (înv.) a pune ordine; a orândui, a aranja.
- (v.tranz.) (reg.) a repara; a reface.
- (v.tranz.) (înv.) a pune la cale; a organiza, a constitui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online