topor
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din sl. toporŭ < pare a fi cuvânt oriental, cf. tc. teber.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului topor |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | topor | topoare |
| Articulat | toporul | topoarele |
| Dativ-Genitiv | toporului | topoarelor |
| Vocativ | ' | ' |
- unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare.
- A tăia lemne cu toporul.
Sinonime
- (prin Bucov.) manea
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
- A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult
- A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie
Traduceri
unealtă folosit pentru tăiat lemne
|
|