topuz
română
Etimologie
Din turcă topuz.
Pronunție
- AFI: /to'puz/
Substantiv
| Declinarea substantivului topuz | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | topuz | topuzuri |
| Articulat | topuzul | topuzurile |
| Genitiv-Dativ | topuzului | topuzurilor |
| Vocativ | topuzule | topuzurilor |
- buzdugan cu capul îmbrăcat în argint și bătut cu nestemate, care, împreună cu sabia, tuiul și calul împărătesc, constituia simbolul învestiturii domnești conferite de sultan.
- măciucă scurtă conferită de domn marilor demnitari; (p.gener.) buzdugan.
Locuțiuni
- (loc.adv.) (pop.) Cu topuzul = cu sila, cu forța; cu brutalitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online