torit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză thorite.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
torit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ torit invariabil
Articulat toritul invariabil
Genitiv-Dativ toritului invariabil
Vocativ toritule invariabil
  1. silicat natural de toriu, puternic radioactiv, întrebuințat, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive.


Traduceri

Anagrame

Referințe