toro

Vezi și : Toro, Toró, törö, törő

catalană

(català)

Etimologie

Din latină taurus („taur”).

Pronunție

• (oriental) AFI: /ˈto.ɾu/
• (occidental) AFI: /ˈto.ɾo/

Substantiv

toro m., toros pl.

1. (zool.) taur
2. (ornit.) bâtlan-de-stuf, buhai-de-baltă

Cuvinte derivate

• torejar

Vezi și

• brau

Referințe

• Viccionari
• Wiktionary

---

engleză

(English)

Variante

• tōrō

Etimologie

Din japoneză 灯籠 sau 灯篭, 灯楼 (とうろう, tōrō).

Pronunție

• AFI: /ˈtɔrɔ/

Substantiv

toro, pl. toros

1. gen de lanternă japoneză

Etimologie

Din limba maori.

Substantiv

toro, pl. toros

1. (bot.) gen de arbust sau arbore din Noua Zeelandă (Rapanea salicina)

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

ido

(Ido)

Etimologie

Împrumutat din engleză torus sau din franceză tore, germană Torus, italiană toro, rusă торус ‎(torus). Inevitabil din latină torus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

toro, pl. tori

1. (geom., arhit.) tor

Referințe

• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină taurus („taur”).

Pronunție

• AFI: /ˈtɔro/

Substantiv

toro m., tori pl.

1. (zool.) taur
2. (astrol.) taur

   Mia zia è toro.

3. (fig.) bărbat viril, taur

Cuvinte derivate

• taurino
• toreare
• torello
• torero
• toroidale

Cuvinte compuse

• rana toro
• toro marino

Cuvinte apropiate

• Toro

Expresii

• prendere il toro per le corna
• tagliare la testa al toro

Vezi și

• bue
• vacca
• vitello

Etimologie

Din latină torus („umflătură, protuberanță”).

Substantiv

toro m., tori pl.

1. (geom.) tor

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din torus.

Pronunție

• AFI: /ˈtɔ.roː/

Substantiv

1. forma de singular dativ pentru torus.
2. forma de singular ablativ pentru torus.

---

malgașă

(Malagasy)

Etimologie

De origine malaio-polineziană. Confer indoneziană tunjuk.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

toro

1. a arăta
2. a indica

Referințe

• Wiktionary

---

papamiento

(Papiamentu)

Etimologie

Din latină taurus („taur”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

toro m.

1. (zool.) taur

Referințe

• Wiktionnaire

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină torus („umflătură, protuberanță”).

Pronunție

• (Portugalia) AFI: /ˈtɔ.ɾu/

Substantiv

toro m., toros pl.

1. (bot.) inel anual (în trunchiul copacului)
2. (geom.) tor

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionário

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină taurus („taur”).

Pronunție

• AFI: /ˈto.ɾo/

Substantiv

toro m., toros pl.

1. (zool.) taur
2. (fig.) bărbat viril, taur

Sinonime

• 2: (în Spania) cachas, forcejudo, fortachón, forzudo, hércules

Cuvinte derivate

• toreador
• torear
• toreo
• torerista
• torero

Cuvinte compuse

• corrida de toros
• plaza de toros
• toro de campanilla
• toro de fuego
• toro de lidia
• toro de muerte
• toro de ronda

Etimologie

Din latină torus („umflătură, protuberanță”).

Substantiv

toro m., toros pl.

1. (geom.) tor

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario