torsătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tors + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /tor.sə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
torsătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ torsătură torsături
Articulat torsătura torsăturile
Genitiv-Dativ torsăturii torsăturilor
Vocativ torsătură torsăturilor
  1. ceea ce s-a tors; tors.


Traduceri

Referințe