trăsură

română

Etimologie

Din tras + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /trə'su.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului trăsură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trăsură	trăsuri
Articulat	trăsura	trăsurile
Genitiv-Dativ	trăsurii	trăsurilor
Vocativ	trăsură	trăsurilor

1. vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor.
2. (astron.; pop.; art.) constelația Vizitiul.
3. (înv.) linie a feței; trăsătură.
4. (înv.) linie de hotar între două proprietăți.
5. suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini.

Cuvinte derivate

• trăsurică

Cuvinte compuse

• trăsură cu aburi
• trăsură de unire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online