tracasa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tracasser.

Pronunție

  • AFI: /tra.ka'sa/


Verb


Conjugarea verbului
tracasa
Infinitiv a tracasa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tracasez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tracaseze
Participiu tracasat
Conjugare I
  1. a nu lăsa în pace, deranjând mereu; a sâcâi.


Traduceri